Poanta zilei

Noe si Potopul in 2008

In anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Australia si-i zice:
- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile! Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.

-Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
-Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.

Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.

Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.

Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.

Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.

-Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis. Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer. -Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
-Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...

Pixar

Sunt tari ce sa mai!!!
Priviti si va minunati cat seamana cu comportamentul nostru :D

Lyon by night

Pasarela albastra

Cu dedicatie f f f speciala, cine stie cunoaste :D

Iata cateva poze nocturne cu una dintre cele mai frumoase pasarele de peste apele Lyon-ului.

Oameni care se plictisesc in oras!

Ce fac oamenii care se plictisesc in oras? Pai se duc la munte, nu? Iar altii spun despre ei ca sunt nebuni, de ce se duc pe acolo ca sa isi rupa oasele??? Ca e frig, zapada, kestii...

Iar noi le zicem: Pai tocmai de aia mergem, ca e interesant, si ne place sa scapam de "jungla" din oras.

Dar ce facem cand mersul pe munte nu prea este o optiune viabila?

Pai... mergem la ski.

Unde?

De data asta la Les deux Alpes.

Pentru mine a fost prima data acolo, dar pot spune ca am fost impresionat de la inceput. Citisem pe net ca au peste 100 de piste, de toate culorile, insumand sute de km, dar una este sa citesti despre toate astea, sa vezi planuri si harti sau imagini din satelit, si alta este sa ajungi acolo. Si sa le vezi, si sa urci de la 1300m pana la 3600m, ca te plictisesti urcand in telecabina si pe teleski.

Iata ce puteam admira noi de la 3200 m, acolo unde ajungi numai dupa ce ai luat 2 telecabine si aproape ca te-ai plictisit vazand atatia "maestri" ai skiului sau ai placii prin jurul tau:

Si cum in grup erau foarte avansati in ale skiatului, altii mai putin avansati, unii pinguini si altii foarte pinguini, a fost o distractie pe cinste. Sincer, nici nu stiu cand a trecut ziua.

O buna parte din timp ne-am petrecut-o pe partia albastra care pleaca de la 3400, si pe care unii dintre noi au petrecut momente... tensionate :p

Noroc cu "profesorii" care au avut rabdare, eu nu prea am :)


Am urcat chiar si pana la 3600 (nu degeaba ii spune Les Deux Alpes 3600), de unde lumea se vede altfel



Am luat niste amintiri si pentru cei care nu au vrut sau nu au putut sa vina cu noi, fie ca erau prin Carpati, fie pe alte coclauri:

Dupa care ne-am dus si pe alte piste, ca sa ne "amelioram" cunostintele de ski. Si poate sa lasam in urma unele iluzii ca nu ne pricepem sau ca ne pricepem prea bine. LOL Vorbesc la persoana I. Am aflat si eu ce inseamna intr-adevar o pista rosie. Si va arat si voua:

Dupa cum spunea cineva duminica, doar a 2-a oara la ski si te duci pe rosie esti... da, stiu, un pic plecat de acasa. Pacat ca nu a avut cine sa ma filmeze si pe mine cand ma dadeam de-a berbeleacu pe panta asta... Dar a meritat. Acum stiu ce trebuie sa invat f f f bine data viitoare cand merg la ski: cristiane, ca mititelu' de mine a rezistat in plug pana la jumatatea pantei (si inainte de asta mai era inca una, dar nu chiar asa de frumoasa) dar nu mai mult. Apoi coborarea s-a facut foarte rapid, din fericire fara ruperi de oase.

Si cum se apropia seara, si deja soarele cobora dupa muntii din jur, ne-am gandit noi ca e mai bine sa coboram. Pe unde? Pe aici:

Si am pornit pe lungul drum spre casa, drum care trecea mai intai pe niste pante foarte line, numai bune pentru incepatori (e adevarat, cam ingusta coborarea pentru gusturile unora), dar foarte aglomerate la ora aceea.

Cam atat. A fost o zi plina de "invataminte" dar si very fun.

Cateva aspecte practice: daca vreti sa profitati din plin, plecati f devreme, la 6 dimineata daca se poate, noi am facut cam 2,5 ore pana in statiune. Telecabinele, centrele de inchiriat se deschid la 8 30 - 9 dimineata. Nu va luati prea multa mancare, ca nu cade bine la stomac cand te misti atat. In schimb apa, cafea si ceai, cat se poate. Atentie la claparii de inchiriat, eu mi-am blestemat zilele de cat ma dureau degetele de la picioare. De data asta am avut noroc cu skiurile, erau bine reglate si sareau cand era cazul. Data trecuta era sa imi rup piciorul din cauza ca nu au sarit deloc.

Si cat tine zapada, daca puteti sa mergeti... cat mai des ca merita. Multam din nou celor mari profesori :p care au avut rabdare cu noi pinguinii si care nu ne-au lasat de izbeliste.

P.S. Ca sa nu ma intelegeti gresit, pinguinii sunt niste fiinte foarte simpatice care petrec o buna parte din existenta lor pe burta :D

Teatru

Iata ce ne zice Simona despre evenimentele culturale de la Lyon. De data asta, reprezentatia ne priveste mai mult decat direct, pe noi care "este" romani. Nu am fost, dar am auzit ca merita. Poate voi o sa aveti ocazia.

Lyon: teatru in romana si araba

Doi actori francezi strang aplauze cu o piesa despre emigranti jucata in romana si araba.

Un emigrant roman si unul algerian. Doi oameni asteptand in mijloc de nicaieri, nici ei nu stiu ce. Acesta este subiectul piesei de teatru “Djaroun Deva - Chacun son exil” ( Djaroun Deva- Fiecare cu exilul sau) conceputa si jucata in Franta, la Lyon de catre doi tineri actori: Francois Curtillet si Abdelslam Laroussi Rouibate.
Ineditul piesei consta in faptul ca cei doi actori vorbesc unul doar in romana si celalalt doar in araba. Dificultatiile de comunicare ale celor doi protagonisti devin dificultatile unui public francez. Public care, timp de o ora, cat dureaza piesa, poate testa experienta dureroasa a unui emigrant venit de nicaieri. Un emigrant care nu cunoaste pe nimeni si care se straduie sa gaseasca un om cu care sa poata schimba o vorba. Situatiile hilare se impletesc cu cele triste, intr-o piesa de la care publicul pleaca cu un buchet de emotii.
Din 2006 si pana in prezent, “Djaroun Deva- Fiecare cu exilul sau” s-a jucat de aproximativ 50 de ori, in doua teatre din Lyon dar si la invitatia unor primarii sau organizatii culturale din oras. Desi in jurul piesei nu s-a facut multa reclama, sala de la “Theatre des Clochards Celestes”, care a gazduit piesa pana saptamana trecuta (3 februarie 2008), a fost mereu plina si fiecare reprezentatie a fost rasplatita cu numeroase aplauze. Cei doi interpreti... continuarea

Bine ca nu era pe Cantarea Romaniei.

BTW, nenea francezu' actoru' vorbeste FB romanieste... Nice!

Vive la France!