Deja de miercuri, incepusem planurile de mers la munte in WE. Nu m-a lasat sufletul si am trimis mail la toata lumea, chiar daca stiam ca majoritatea vor pleca in vacanta.
Si am inceput sa fac socotelile pentru Belledonne, un gen de "continuare" a turei se saptamana trecuta (Croix de Belledonne), cu (eventual) legatura spre 7 Laux. Dar cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de la telefon cu Vasile, iata ca am schimbat complet planurile. Si ne-am ales cu un traseu prin Les Grandes Rousses, un pic mai la sud-est de Belledonne, dar cu niste varfuri mai impunatoare (8 peste 3 000 m). Noi nu am fost chiar visatori (a se citi irealisti) si l-am vizat pe cel de-al treilea: Pic du Lac Blanc (3 323m).
Harta aveam (IGN 3335T), punctul de plecare s-a stabilit a fi Col de la Sarenne (2 000 m), urma sa ne punem picioarele in spinare si rucsacii in portbagaj, si sa-i dam bice. Un singur "problem mic", ne-am tot uitat pe meteo. Si vineri pe seara, cand deja eram la Vasile la Grenoble, am constatat ca previziunile pentru WE respectiv fusesera revizuite in negativ, adica nu cu 1-2 mm de ploaie pentru Alpes d'Huez, ci cu 5 mm... Intrebarea indreptatita a lui Vasile, daca mai mergem sau nu, m-a lasat oarecum "indiferent". Stiam ca o sa ploua, speram ca nu va ploua, dar cum de fiecare data cand am mers la munte in Franta, nu s-au inselat nici macar 1 data cu previziunile de genul acesta... nu puteam decat sa sper ca ne vom fi facut treaba pana la inceperea ploii "serioase".
Asa ca... am pornit. Spre Alpe d'Huez, unde pistele de ski erau pustii, mecanizarea existenta avea parte de o odihna binemeritata (a fost lunga iarna :D). Si am ocolit statiunea, pe un drum nu foarte umblat, dar interesant. O curba de nivel pe la 1 800 - 2 000 m, care incepe cu panoul urmator:
Asa ca, ne-am conformat (oarecum): nu am depasit cele 3,5 tone, am trecut pasajele peste paraiasele ce coborau involburate, am mers pe riscul nostru, dar, am mers cred chiar cu 30 km/ora :D.
Si am ajuns la Col de Sarenne pe inserat, am cerut permisiunea de la "stapanul casei" si ne-am campat. Cu ganduri mari. Cu ganduri de trezire devreme, pentru rasarit, si mai ales de plecare devreme, caci drumul nu ne era cunoscut si nici zona.
Am avut parte de un rasarit superb
O superba priveliste peste Les Deux Alpes
Si de o vreme de invidiat
In cele din urma si-a scos si veveritzoiu' coada din scorbura, si a tras si el niste poze
Ba chiar am avut parte si de o gramada de saltarezi, mai mici...
... sau mai mari
Si pe la vreo 9:15 ne-am urnit
Spre deosebire de celelalte ture prin Chartreuse sau Belledonne, tura asta a fost de la inceput diferita: nu era nici tipenie de om, am ales foarte bine traseul, chiar nu am intalnit pe nimeni :D.
Peisajele erau exceptionale,
marcajele pe masura: aproape deloc marcaj cu vopsea, ci doar marcaje alpine
Si cum orice lucru facut de om este supus greselii, si cum orice om poate gresi, tragem concluzia, deloc evidenta, ca, desi pe harta nu aparea decat poteca pe care vroiam noi sa mergem... ne-am ratacit. Minunata priveliste din poza de mai sus, trebuia sa fie la stanga noastra, nu la dreapta sau in fata noastra. Asa ca luam hotararea sa ocolim aceasta creasta (Dents du Cerisier) fara sa ne intoarcem in poteca marcata cu rosu pe harta IGN. Culmea, in ciuda aparentelor, orientarea in teren nu punea niciun fel de probleme, ba mai mult: eram pe o poteca marcata!!!
Asa ca urmam linistiti aceasta poteca, avand aproape certitudinea ca vom ajunge la poteca noastra, pe valea mult cautata, pe firul apei pe unde trebuia sa urcam, pe Ruisseau du Grand Sablat. Si chiar ajungem sa vedem valea. Dar aici, surpriza... Intre noi si poteca noastra, care se vedea foarte bine, nimic altceva decat o diferenta de nivel de vreo 200 m. Noi, fara coarda si restul echipamentului necesar pentru o asemenea coborare directa... Ca sa nu mai vorbim despre experienta necesara pentru asta... Asa ca stam si ne gandim, analizam situatia, si hotaram sa incercam sa nu pierdem toata diferenta asta de altitudine, caci ar fi pacat. Si o luam pe coasta Dintilor si incercam sa dibuim un drum spre partea superioara a vaii. Si culmea, gasim si o poteca, care este chiar marcata si pe harta IGN. Pacat ca este o poteca ce nu duce nicaieri, cel putin nu pentru noi, caci mai rau am pierdut vremea pe la 2 500 - 2 600 m, pentru a ajunge la un punct de unde nu mai puteam inainta pe acel drum.
Si ne-am intors. Cu parere de rau, dar ne-am intors la zone mai accesibile si mai putin expuse.
Si am coborat in cele din urma printr-un horn
care avea si ceva zapada, si ceva grohotis, dar care era accesibil (oarecum). Si ne-am zis: gata cu balaureala, orice-ar fi, acum suntem in vale, si acum poate sa inceapa sa ploua cat o vrea, suntem pe vale.
Si ce vale!!!
Eram la 2 300 - 2 400 m, si varful vizat (desi ascuns) era la 3 300 m!!!
Catinel, catinel, printre bolovani si ape, am urcat pana la sfarsitul primei bucati de zapada, pe la 2 500 - 2 600 m, iar in jur de ora 13 30 am hotarat ca e cazul sa ne indreptam spre masina, caci previziunile meteo incepeau sa se adevereasca. Muntii mai inalti din jur erau deja invaluiti in ceata si nori, acolo unde ne gaseam noi deja incepeau sa se arate aburii respiratiei, si se arata a ploaie.
Si am inceput sa coboram. Si a inceput sa ploua... Si a continuat sa ploua. Si am ajuns la masina plouati bine, dar fix inainte sa inceapa sa toarne. Ceea ce ne-a facut sa ne hotaram (definitiv) ca ar fi mai bine sa coboram la Grenoble. Fara regrete, caci pe drum am vazut ce furtuni se starnisera pe muntii din jur.
Si intorsi am fost. Chiar daca pe seara, camerele de luat vederi de la l'Alpe d'Huez aratau vreme buna, mie personal nu mi-a parut rau de hotararea luata.
Concluzii:
- am descoperit o noua zona (am mers in recunoastere, dupa cum spunea Vasile)
- am constatat ca oricat de bune ar fi hartile IGN, oricat de detaliate (la 1:25 000 sunt superbe in comparatie cu hartile din Romania), contin greseli si te pot pacali
- greselile de pe harta nu justifica "micile" erori de orientare: daca eram atent, vedeam ca poteca noastra trecea pe dupa Dents du Cerisier, nu inainte
- previziunile meteo nu se prea inseala, poate ca este doar un mic decalaj (le-am verificat anul trecut pe Chamrousse si pe Teillefer, anul asta pe 7 Laux si in tura asta)
- nimic nu se compara cu o buna orientare in teren, la fata locului: daca instinctul iti spune sa te intorci, sa incerci prin alta parte, pai asa voi face (ca si pana acum :D)
- potecile GR si traseele "clasice" ale Alpilor, nu se compara cu potecile putin umblate
Mai multe poze
