Noi inceputuri

Ati avut vreodata impresia ca ceva ce urmeaza sa faceti va avea o mare importanta pentru continuarea vietii voastre?
Asta este impresia pe care o am de catava vreme cu privire la "aventura" care urmeaza in urmatoarele zile (saptamani).
Si cred ca toate cate s-au intamplat in viata mea din mai 2006 si pana acum (inclusiv plecatul in Romanica) au contribuit la ceea ce va urma in viitorul nu foarte indepartat.

In ultimii 2 ani, am avut parte de prieteni de toate felurile: de la cei brutal de sinceri si directi (dar pe care stiu ca ma pot baza la orice ora din zi si din noapte), trecand pe la cei cu care am impartit amarul painii cat de negre (si cu care imi faceam planuri de viitor care mai de care mai fanteziste), pana la cei care s-au adaptat binisor la societatea franceza si carora le este mai mult sau mai putin greu sa iti puna pe hartie defectele care ii deranjeaza la tine, fara a-i uita insa pe cei pe care i-am regasit dupa multi ani de despartire artificiala si/sau nejustificata.

Au fost 2 ani de continue schimbari (pentru care imi place sa folosesc termenul evolutie), care m-au facut sa inteleg anumite lucruri referitoare la viata mea. Si anume am inteles ce NU vreau in viata, si cum NU vreau sa mi-o traiesc.

Si oricat imi spun ca vreau ca viata mea sa nu fie complicata, ea, VIATA, a facut in asa fel incat a devenit complicata: si pe plan "profesional" dar mai ales pe plan personal.

Dar am avut alaturi PRIETENI. Care m-au ajutat, direct sau indirect, in cunostinta sau in necunostinta de cauza. Au existat oameni care m-au incurajat, si care au avut incredere in mine chiar si atunci cand nici macar eu nu mai aveam strop de incredere, si le voi fi intotdeauna recunoscator (chiar daca poate nu le-am spus-o direct niciodata).

Dar au fost si oameni care m-au "dezamagit". Si nu neaparat voit, ci mai degraba viata mi-a aratat ca alegerile pe care le facem au consecinte uneori neasteptate (si ma refer la plecarea in tara). Dar asta este viata, si ar trebui sa stim cand sa ne jucam si cand sa ne oprim. Si sa nu ne mai jucam cu sentimentele si cu oamenii.

Si sper sa ne putem strange, din nou, cat mai multi, la un pahar de vorba (suc, bere, vin sau palinca, fiecare dupa gust) si sa depanam amintiri din periplurile pe meleaguri ardelene sau de aiurea.

Voi incerca sa postez macar partial ceva despre drumetia care urmeaza prin Pirinei, dar nu pot sa fac promisiuni.

;)

Pentru noi inceputuri!