Si iata ca a venit si Revelionul!!!
Va rugam ignorati personajele de pe la geamuri, si ei sunt ai nostri :p
Si cum aveam stomacul plin, si eram obositi de atata drum, am hotarat sa ne relaxam un pic
Nu, nu toti!!! S-a relaxat Andrei si pentru noi. Cred si eu, cu asa peisaj, cu asa vreme, la asa loc de cafea, pai cum sa nu stai cu burta la soare??? Nici nu zici ca e sfarsit de decembrie. Bravos natiune!
Nu, noi 3 (Bogdan, Simona si cu mine) ne-am hotarat sa mergem putin pe sus, ca tot e vremea de primavara, cat o mai tine
Si iata ca a tinut. Am urcat pe Gropsoarele, pana sus
pana acolo sus
Dar ne-am oprit din cand in cand, ca sa mai tragem cate o poza, daca se poate chiar foarte nationalista :D (Again, prietenii stiu de ce :D)
Si chiar daca Bogdan ne-a parasit la un moment dat, incepand mai devreme coborarea, noi nu ne-am suparat, am continuat, caci peisajele ce ne asteptau meritau efortul
Am privit lumea de sus
varfurile de la egal la egal amical (inca)
si am avut parte de un apus cum multi isi doresc dar putini au parte
Cu inima un pic stransa, am lasat Muntele cu ale lui carari insorite in grija cerului
si ne-am indreptat pasii spre gura sobei, pe care am alaturat-o unui vin fiert si unor planuri marete pentru ziua urmatoare, ultima din 2007.
Dar nu inainte de o mica tura de emotii din partea coboratorilor care au dat peste pantele inghetate (la aceasta ora) ale Ciucasului. Deh, all good things come with a price, nu-i asa?
Ziua 2 - 31 Decembrie 2007 - Cocotz-Refugiul Salvamont-Cabana Ciucas-Refugiul Salvamont-Revelion
Ziua din urma a anului, trebuia sa ne aduca numai bucurii si numai fericire in suflete, colindatori la usa si o sorcovire ca in povesti... Beeeeeeeeeiiiiiiiiii, Trezireaaaaaaaaaaaaa!!!!
Dar chiar asa a si fost. Ne-am distrat de minune, unii dintre noi i-au colindat pe ceilalti (clipuri cu coloana sonora), vremea ne-a sorcovit de tot, ce ne mai ascundem dupa deget, a fost SUPERB!!! Acum totul depinde cat de extremist esti (cine NU stie ce inseamana asta, sa nu se bage in seama :D).
Povestea mai pe larg
Ne-am dus la cocotz pe o vreme pe care majoritatea nici cainii nu si-i lasa afara din casa. Unii, mai extremisti si mai cu lipici la degete decat altii, la liber; deh, trebuie sa puna cineva coarda, nu?
Si ca sa vezi belea, nazdravana de coarda nu se ajungea, asa ca ... de la capat.
Unde ne vom petrece ultimele clipe din 2007 si primele din 2008?
Vedem noi, nu e graba! Asta ziceam pe la jumatea lu' decembrie.
Si cum planurile sunt facute ca sa fie schimbate, iata ca tura de Iezer (a 3-a), care trebuia sa fie ultima pe anul 2007, s-a dovedit a fi un preview pentru Rev.
Ca sa nu o mai lungesc aiurea... ne-am hotarat pentru Ciucas.
Echipa a fost formata din Andrei (Milo, Roakeru etc), Simona (Osmana), Bogdan (fara porecla inca - Andrei, cum se poate asa ceva???) si din 31 si Adi (Smokeru'). Si subsemnatu'.
Ziua 1 - 30 decembrie 2007 - Bucuresti-Cheia-Muntele Rosu si mai departe
Cum timp era suficient, ne-am hotarat sa plecam de pe 30, ca tot era frumos afara si vroiam sa evitam pe cat posibil aglomeratia dinaintea Revelionului. Si pe cea din Bucuresti, si pe cea de la munte. Si de ce sa nu recunosc, imi era dor de munte ;)
Asa ca dimineata devreme ne-am imbarcat cu un pic de emotie in microbuzul de 6 30 spre Cheia - Autogara IDM (Basarab) si am luat directia muntelui.
Lasand in urma vremea urata din marile orase, ajungem la poalele Ciucasului, care ne astepta cu niste peisaje de invidiat
Vedem noi, nu e graba! Asta ziceam pe la jumatea lu' decembrie.
Si cum planurile sunt facute ca sa fie schimbate, iata ca tura de Iezer (a 3-a), care trebuia sa fie ultima pe anul 2007, s-a dovedit a fi un preview pentru Rev.
Ca sa nu o mai lungesc aiurea... ne-am hotarat pentru Ciucas.
Echipa a fost formata din Andrei (Milo, Roakeru etc), Simona (Osmana), Bogdan (fara porecla inca - Andrei, cum se poate asa ceva???) si din 31 si Adi (Smokeru'). Si subsemnatu'.
Ziua 1 - 30 decembrie 2007 - Bucuresti-Cheia-Muntele Rosu si mai departe
Cum timp era suficient, ne-am hotarat sa plecam de pe 30, ca tot era frumos afara si vroiam sa evitam pe cat posibil aglomeratia dinaintea Revelionului. Si pe cea din Bucuresti, si pe cea de la munte. Si de ce sa nu recunosc, imi era dor de munte ;)
Asa ca dimineata devreme ne-am imbarcat cu un pic de emotie in microbuzul de 6 30 spre Cheia - Autogara IDM (Basarab) si am luat directia muntelui.
Lasand in urma vremea urata din marile orase, ajungem la poalele Ciucasului, care ne astepta cu niste peisaje de invidiat
Da, stiu, v-am pacalit, asta e poza de sus, de pe munte, nu de jos din vale :p
Anyway, am urcat agale pana la Muntele Rosu, unde tovarasu' Andrei a binevoit sa ne onoreze cu prezenta la o omleta/cafea mica, deh, e grea viata pi munte. Si va rog, nu cereti poze cu "Cabana" Muntele Rosu, ca nu am (prietenii stiu de ce :)))
In schimb va pot arata unde am zacut noi aceste cateva zile, la cabana de turta dulce, cu P+1+M :D
Anyway, am urcat agale pana la Muntele Rosu, unde tovarasu' Andrei a binevoit sa ne onoreze cu prezenta la o omleta/cafea mica, deh, e grea viata pi munte. Si va rog, nu cereti poze cu "Cabana" Muntele Rosu, ca nu am (prietenii stiu de ce :)))
In schimb va pot arata unde am zacut noi aceste cateva zile, la cabana de turta dulce, cu P+1+M :D
Va rugam ignorati personajele de pe la geamuri, si ei sunt ai nostri :p
Si cum aveam stomacul plin, si eram obositi de atata drum, am hotarat sa ne relaxam un pic
Nu, nu toti!!! S-a relaxat Andrei si pentru noi. Cred si eu, cu asa peisaj, cu asa vreme, la asa loc de cafea, pai cum sa nu stai cu burta la soare??? Nici nu zici ca e sfarsit de decembrie. Bravos natiune!
Nu, noi 3 (Bogdan, Simona si cu mine) ne-am hotarat sa mergem putin pe sus, ca tot e vremea de primavara, cat o mai tine
Si iata ca a tinut. Am urcat pe Gropsoarele, pana sus
pana acolo sus
Dar ne-am oprit din cand in cand, ca sa mai tragem cate o poza, daca se poate chiar foarte nationalista :D (Again, prietenii stiu de ce :D)
Si chiar daca Bogdan ne-a parasit la un moment dat, incepand mai devreme coborarea, noi nu ne-am suparat, am continuat, caci peisajele ce ne asteptau meritau efortul
Am privit lumea de sus
varfurile de la egal la egal amical (inca)
si am avut parte de un apus cum multi isi doresc dar putini au parte
Cu inima un pic stransa, am lasat Muntele cu ale lui carari insorite in grija cerului
si ne-am indreptat pasii spre gura sobei, pe care am alaturat-o unui vin fiert si unor planuri marete pentru ziua urmatoare, ultima din 2007.
Dar nu inainte de o mica tura de emotii din partea coboratorilor care au dat peste pantele inghetate (la aceasta ora) ale Ciucasului. Deh, all good things come with a price, nu-i asa?
Ziua 2 - 31 Decembrie 2007 - Cocotz-Refugiul Salvamont-Cabana Ciucas-Refugiul Salvamont-Revelion
Ziua din urma a anului, trebuia sa ne aduca numai bucurii si numai fericire in suflete, colindatori la usa si o sorcovire ca in povesti... Beeeeeeeeeiiiiiiiiii, Trezireaaaaaaaaaaaaa!!!!
Dar chiar asa a si fost. Ne-am distrat de minune, unii dintre noi i-au colindat pe ceilalti (clipuri cu coloana sonora), vremea ne-a sorcovit de tot, ce ne mai ascundem dupa deget, a fost SUPERB!!! Acum totul depinde cat de extremist esti (cine NU stie ce inseamana asta, sa nu se bage in seama :D).
Povestea mai pe larg
Ne-am dus la cocotz pe o vreme pe care majoritatea nici cainii nu si-i lasa afara din casa. Unii, mai extremisti si mai cu lipici la degete decat altii, la liber; deh, trebuie sa puna cineva coarda, nu?
Si ca sa vezi belea, nazdravana de coarda nu se ajungea, asa ca ... de la capat.Si ca niste temerari ce ne aflam, ne-am cocotat cu totii (mai putin urmasii Osmanilor :D)
Mai incepatori
sau avansati
in timp ce altii ... well, ne-au tratat de parca nici nu existam
Dar i-am luat la intrebari
si intr-un scurt interviu, acesti 'zmei' ai crestelor, vailor si altor parti componente ale muntilor ne-au decalarat ca nu sunt responsabili pentru reactia UIAA daca afla ce am facut noi pe acolo :D
Si dupa cateva reprize de inghetat la degetele pe staca ce nu platise facura la termoficare, si nici nu isi pusese termopane la padure, am hotarat sa bagam un pic de tura, pe inserat, dar nu orice fel de tura. Cineva, nu stim cine, nu dam nume, a avut ideea geniala, cum ca noi sa facem revelionul, adica Revelionul, noaptea dintre ani, la varful Ciucas. Nici mai mult nici mai putin pe varf.
Asa ca pe la un aproape 19 seara, ne-am tras in poza
Asa ca pe la un aproape 19 seara, ne-am tras in poza
ca sa vaza lumea ce frumosi sunt vitejii inainte de...
Si ne-am oprit la fantana, sa ne adapam caii, unii potcoviti, altii nu
Si ne-am continuat plini de speranta drumul pana la fosta Cabana Ciucas. Plini de speranta ca vom desface o sticla de spumos pe varf. Doar ca, dupa cum stiti, speranta moare ultima. Dar si noi cu ea. Caci de indata ce am iesit in platou, situatia s-a limpezit (mai mult decat am fi vrut noi). Adica s-a incetosat. Si s-a vanturat. Si s-a nasolit. Si s-a...
E simplu, nimik nou sub soare (sau pe munte :D). Sus era un vant de iti intra la oase, oricate tzoale Mammut aveai pe tine, oricata experienta si lumina (in suflet) aveai, tot nu vedeai poteca maturata de viscol, nici macar stalpii nu ii vedeai din cauza cetii.
Deci si prin urmare, cei cinci temerari care au plecat cu mare elan de la Refugiu, si-au aflat sfarsitul la Cabana fara geamuri si/sau usi
E simplu, nimik nou sub soare (sau pe munte :D). Sus era un vant de iti intra la oase, oricate tzoale Mammut aveai pe tine, oricata experienta si lumina (in suflet) aveai, tot nu vedeai poteca maturata de viscol, nici macar stalpii nu ii vedeai din cauza cetii.
Deci si prin urmare, cei cinci temerari care au plecat cu mare elan de la Refugiu, si-au aflat sfarsitul la Cabana fara geamuri si/sau usi
Nu va lasati pacaliti de figurile noastre aparent calme, in poza nu se aude VANTUL.
Dar mai bine va las pe voi sa judecati in functie de imaginile de avanpremiera ale Revelionului 2008: o spumoasa care ne-a facut spume si nu s-a lasat intimidata nici de piolet, 5 nebuni tovarasi de tura care nici ei nu se lasa doborati de urgiile vremii si vor reveni cat de curand pe munte:
Dar mai bine va las pe voi sa judecati in functie de imaginile de avanpremiera ale Revelionului 2008: o spumoasa care ne-a facut spume si nu s-a lasat intimidata nici de piolet, 5 nebuni tovarasi de tura care nici ei nu se lasa doborati de urgiile vremii si vor reveni cat de curand pe munte:
Si ca sa nu mai zica "orasenii" ca 'muntomanii' nu stiu sa se distreze, va spun ca s-a lasat cu parada modei
(Noua moda a iernii, versiunea Ciucas - Polover XXS cu string XtraLat Mammut)
si cu niste amintiri superbe (pentru cine stie sa le guste :D)
(varful e incolo =)))))Inutil sa va spun ca ajunsi la punctul de plecare din seara aceea, am luat-o de la capat cu petrecutul, doar ca de data asta spumoasele au avut filete, si s-au dat fasaite, mai multa galagie au facut artificiile de la Muntele Rosu.
Ziua 3 - 01 Ianuarie 2008 - relaxare, multa relaxare - plus un pic din Valea Berii care secase :((
Cum deja vremea era ... altfel decat cea din prima zi, ningea si era vant chiar si jos in padure, ne-am gandit ca o noua incercare de a ajunge pe varf se va solda cu un minunat esec, asa ca am hotarat sa o luam usor prin padure. Chiar si asa, victime au fost deja de la cabana, cei trei stalpi de baza ai turei, Andrei, Bogdan si Adi s-au dat raniti la aripioare si au zis ca nu cuteaza sa iasa din sacii de dormit inainte de 12 la pranz, dar tot au mai bagat o tura de catzarare. Asa ca plecati voi daca vreti, luati-va lumea in cap.
Ceea ce am si facut. ne-am luat picioarele in rucsac si am plecat pe acelasi drum ca seara trecuta, constatand cat de dese erau marcajele la lumina naturala
Ziua 3 - 01 Ianuarie 2008 - relaxare, multa relaxare - plus un pic din Valea Berii care secase :((
Cum deja vremea era ... altfel decat cea din prima zi, ningea si era vant chiar si jos in padure, ne-am gandit ca o noua incercare de a ajunge pe varf se va solda cu un minunat esec, asa ca am hotarat sa o luam usor prin padure. Chiar si asa, victime au fost deja de la cabana, cei trei stalpi de baza ai turei, Andrei, Bogdan si Adi s-au dat raniti la aripioare si au zis ca nu cuteaza sa iasa din sacii de dormit inainte de 12 la pranz, dar tot au mai bagat o tura de catzarare. Asa ca plecati voi daca vreti, luati-va lumea in cap.
Ceea ce am si facut. ne-am luat picioarele in rucsac si am plecat pe acelasi drum ca seara trecuta, constatand cat de dese erau marcajele la lumina naturala
Recordul a fost de 4 marcaje pe 4 copaci la rand, inimaginabil. Am impresia ca ma ratacesc pe aceste poteci daca mai respect mult timp poteca...
Poate ca si pe copacii din fundal ar trebui niste marcaje, sa nu se rataceasca micul nostru prieten
Poate ca si pe copacii din fundal ar trebui niste marcaje, sa nu se rataceasca micul nostru prieten
Si daca se rataceste cineva in aceste hatisuri, il trimitem pe vajnicul muntoman sa ii tina calea
Si cum Simona tinea neaparat sa se dea cu sania cu zurgalai, dar nu l-a informat pe Mos Craciun despre aceasta, dorinta i-a fost indeplinita pe sfert:
Incet, incet, ne-am indreptat spre Cheia si apoi in sus spre Muntele Rosu, de unde ziua urmatoare urma se ne luam zborul
Ziua 4 - Revenirea la "civilizatie"
Dupa cum stiti deja, capitolul care imi place cel mai putin, intoarcerea printre minunile lumii moderne. Macar s-a desfasurat fara evenimente 'notabile', a fost rapida si putin dureroasa (eram amortiti din cauza somnului ;)
Am lasat in urma niste peisaje de exceptie, un Revelion care a avut de toate, de la vreme excelenta pana la viscol, de la urcare lenta pe pante cu iarba pana la coborare pe scari sapate in gheata cu pioletul, de la urcat la liber pana la 'cazut' in coarda.
Cine vrea, are si versiunea carpati.org aici
Toate astea alaturi de oameni cu care mi-a facut o adevarata placere sa merg in ture, si cu care sper sa mai impartasesc astfel de momente:
Bogdan - care stie cand sa o lase mai moale, dar nu renunta, un adevarat iubitor al muntilor
Adi - care ii invata pe ceilalti fara ca acestia sa se prinda, care iti da o siguranta venita numai in compania experientei
Andrei - alaturi de care am tras cele mai multe ture prin muntii nostri, am facut buna parte din Bucegi, am ajuns si in Iezer (unde nu a venit pe creasta grrrrrr) si am gustat alaturi de el si un pic din Ciucas, maniacul mioritic de la care mi se trage o buna parte din microbul cu pricina
Simona - pentru care am toata admiratia, a stiut sa treaca peste niste chestii insurmontabile pentru majoritatea, care a mai crescut un pic, si acum nu se mai arunca cu capul inainte.
Va multumesc pentru aceasta superba tura de sfarsit de 2007 si inceput de 2008!
Dupa cum stiti deja, capitolul care imi place cel mai putin, intoarcerea printre minunile lumii moderne. Macar s-a desfasurat fara evenimente 'notabile', a fost rapida si putin dureroasa (eram amortiti din cauza somnului ;)
Am lasat in urma niste peisaje de exceptie, un Revelion care a avut de toate, de la vreme excelenta pana la viscol, de la urcare lenta pe pante cu iarba pana la coborare pe scari sapate in gheata cu pioletul, de la urcat la liber pana la 'cazut' in coarda.
Cine vrea, are si versiunea carpati.org aici
Toate astea alaturi de oameni cu care mi-a facut o adevarata placere sa merg in ture, si cu care sper sa mai impartasesc astfel de momente:
Bogdan - care stie cand sa o lase mai moale, dar nu renunta, un adevarat iubitor al muntilor
Adi - care ii invata pe ceilalti fara ca acestia sa se prinda, care iti da o siguranta venita numai in compania experientei
Andrei - alaturi de care am tras cele mai multe ture prin muntii nostri, am facut buna parte din Bucegi, am ajuns si in Iezer (unde nu a venit pe creasta grrrrrr) si am gustat alaturi de el si un pic din Ciucas, maniacul mioritic de la care mi se trage o buna parte din microbul cu pricina
Simona - pentru care am toata admiratia, a stiut sa treaca peste niste chestii insurmontabile pentru majoritatea, care a mai crescut un pic, si acum nu se mai arunca cu capul inainte.
Va multumesc pentru aceasta superba tura de sfarsit de 2007 si inceput de 2008!
No comments:
Post a Comment