ASSEDIC - Villeurbanne

Dupa cum cei interesati (majoritatea dintr ei :D) stiu, de catava vreme incoace, romanii cu cel putin BAC+5 obtinut in Franta au dreptul sa se inscrie ca "Demandeurs d’emploi". Chiar asa sa fie? Unii vor zice ca nu, ca nu e chiar asa. Sau ca au inercat si ca nu a mers. Ei iata ca se poate, daca insistati suficient si unde trebuie.

Pentru cei care nu stiu tot filmul 'evenimentelor', iata varinata scurta:
- mi-am luat frumos RDV prin telefon la ASSEDIC Villeurbanne
- m-am prezentat la data si ora stabilita
- mi-au spus cu mult zambet pe buze ca nu ma vor inscrie pentru ca...

Si aceste ... reprezinta inceputul variantei lungi.

Dupa cum stiti, nenea Sarko a dat prin 2006 faimoasa lege a emigratiei "alese" loi n° 2006-911 du 24 juillet 2006 relative à l’immigration et à l’intégration, urmand apoi un decret care schimba niste "detalii" in ceea ce priveste autorizatiile de munca pentru straini décret n° 2007-801 du 11 mai 2007 relatif aux autorisations de travail délivrées à des étrangers.

Partea cea mai interesanta a aparut in vara trecuta, cand, o circulara, urma sa puna in aplicare prevederile acestor acte normative, pentru unii dintre noi, faimoasa "CIRCULAIRE N°DPM/DMI2/2007/323 du 22 août 2007 relative aux autorisations de travail". Pentru cine nu crede, aveti textul integral aici.

Toate bune si frumoase in aceasta circulara, pentru noi romani, cetateni onesti cu cunoastere de lege frantuzeasca. De ce?
Pentru ca la pagina 6 (articolul 1.2.2) a acestui document se spune clar ca:

Cetatenii unui stat membru al Uniunii Europene (chiar si in perioada tranzitorie) care au o diploma de nivel cel putin BAC+5 obtinuta intr-o institutie recunoscuta pe plan national (verificati voi lista),

au dreptul

- sa stea fara titre de sejour si sa munceasca fara autorizatie de munca (dispensés d’autorisation de travail et de titre de séjour)
- indiferent de data obtinerii diplomei (Cette dispense est applicable quelle que soit la date d’obtention du diplôme)
- au acces liber pe piata muncii (Les intéressés ont accès de plein droit au marché du travail)
- si pot fi inscrisi pe listele de demandeurs d'emploi (Ils peuvent être inscrits sur la liste des
demandeurs d’emploi)

Asa ca:
- ASSEDIC-ul nu mai are dreptul sa va refuze inscrierea pe listele de demandeurs d'emploi
- daca ASSEDICUL va refuza acest drept, puteti sa atacati decizia lor la ANPE (este marcat in josul foii de refuz)
- daca mergeti la ANPE cu printul de la aceasta circulara (desi au si ei exemplarul lor), si le explicati exact situatia in care sunteti, aveti copii dupa diploma, pasaport si ce va mai cer ei, nu au de ce sa va refuze inscrierea. In final ANPE hotaraste daca aveti sau nu voie sa va inscrieti pe listele respective, nu ASSEDIC-ul.

Conditii

Nu va aruncati cu capul inainte, situatia mea nu este aceeasi ca a unora dintre voi. Eu nu mai sunt student, nu mai am titre de sejour (va amintesc, de la 1 ianuarie 2007 nici nu prea mai aveti nevoie), nu am si nici nu am avut carte de sejour résident, nu cunosc toate situatiile posibile. Daca ati avut in anii trecuti venituri, dar cu titlu de bursa, nu stiu daca aveti voie la ASSEDIC, poate ca va vor inscrie pe listele de demandeurs d'emploi, dar nu stiu ce drepturi banesti aveti daca nu ati cotizat la ei.

Cert este ca daca indepliniti conditiile puse in acea circulara, nu au cum sa nu va inscrie. Chiar daca dureaza un pic, la mine a durat 3 saptamani, de la luarea de RDV initiala (pt primul RDV la ASSEDIC) si pana azi, cand m-au inscris.

Precedentul este creat, asa ca ... sariti pe ei :D

Cam atat deocamdata, daca mai apar chestii, o sa mai completez postul.

Tzeapaaaaaaaaaaa!!!

Asa as traduce filmul pe care tocmai l-am vazut! La fel si o chestie care era sa mi se intample acum foarte putina vreme! Ce inseamna ca un om sa stie cum sa invarta vorbele si gandurile omaenilor. Fie ca suntem in cautare de putere, fie ca vrem bani, fie ca vrem fericire, la toate exista 'oportunisti'. Pe unii dintre ei ii lasa sufletul sa profite de prieteni, pe altii nu. Unii se lasa manipulati de prieteni, altii nu. Ce facem sau ce nu facem pentru prieteni, pentru siguranta, pentru 'viitor'. Aveti aici trailerul



Il dedic tuturor celor care mi-au intersectat viata pana cum, si carora le-am facut diverse sshotii, dar mai ales celor care au incercat sa imi faca mie. Nice try!

Bloguri

La categoria 'bloguri', am uitat sa va spun, Simona cica se tine de shotii, blogareste! Auzi, CyberSimo! Wow!!! Zice ca nu prea are timp, dar pune acolo, in cosul ala tot ce ii vine despre ce ar putea sa aiba nevoie un roman la Lyon (si ce nu :D).

BTW, imi place culoarea blogului, este foarte... verde, plin de viata (aparent). Sa speram ca se va si tine de el! Bafta si la cat mai multe posturi!

Wind of change

Inceput de an insotit de multe alte inceputuri, schimbari ale schimbarilor. Si nu doar pe ici pe colo, ci chiar in locuri esentiale. Unele sunt reveniri, altele sunt inceputuri complet noi. Dar sper sa imi reuseasca.

Una dintre aceste "schimbari" este OCS Conseil, mica mea 'boata' care si-a intins din nou aripile, de data asta cu nume, nume pe care l-am cautat multe zile si in multe locuri. Sper sa fie de bun augur si sa ajunga la un anumit nivel de maturitate in cei 2 ani pe care ii acord (for now).

Playlist! Finaly pe blog!

Uraaaaaaa!

Dupa indelungi cautari pe net, am dat in sfarsit peste un player simplu si eficient pentru a da drumu' la playlist pe blog. Te inregistrezi pe http://www.podbean.com/ (gratis), iti uploadezi muzica acolo - 100 MB pt gratis, si iti dau codul pentru playerul flash pe care il alegi.

De ce chin mult? Pentru ca mai toate codurile pe care le gaseam pentru net erau pentru un singur fisier - vezi cu Windows media player, cu Real, Quicktime. Pe Java necesitau upload de fisiere pe site (nu mere pe blogger) iar cel de la Yahoo! cerea ca fisierele sa fie si el pe site deja uploadate - din nou, spatiu de stocare :(.

Asa ca solutia asta mi s-a parut echitabila. Spatiu dau ei, suficient pentru o listuta de cateva melodii acolo, e flash, arata binisor, se misca bine, e simplu de folosit (mai putin interfata de upload, care e a draq de greu de gasit), nu prea am ce sa ii reprosez, decat ca titlul melodiei nu face scroll, dar poate o sa gasesc de unde vine asta.

Ciucas, 30 Dec 2007 - 02 Ian 2008

Si iata ca a venit si Revelionul!!!

Unde ne vom petrece ultimele clipe din 2007 si primele din 2008?
Vedem noi, nu e graba! Asta ziceam pe la jumatea lu' decembrie.
Si cum planurile sunt facute ca sa fie schimbate, iata ca tura de Iezer (a 3-a), care trebuia sa fie ultima pe anul 2007, s-a dovedit a fi un preview pentru Rev.
Ca sa nu o mai lungesc aiurea... ne-am hotarat pentru Ciucas.
Echipa a fost formata din Andrei (Milo, Roakeru etc), Simona (Osmana), Bogdan (fara porecla inca - Andrei, cum se poate asa ceva???) si din 31 si Adi (Smokeru'). Si subsemnatu'.

Ziua 1 - 30 decembrie 2007 - Bucuresti-Cheia-Muntele Rosu si mai departe

Cum timp era suficient, ne-am hotarat sa plecam de pe 30, ca tot era frumos afara si vroiam sa evitam pe cat posibil aglomeratia dinaintea Revelionului. Si pe cea din Bucuresti, si pe cea de la munte. Si de ce sa nu recunosc, imi era dor de munte ;)
Asa ca dimineata devreme ne-am imbarcat cu un pic de emotie in microbuzul de 6 30 spre Cheia - Autogara IDM (Basarab) si am luat directia muntelui.

Lasand in urma vremea urata din marile orase, ajungem la poalele Ciucasului, care ne astepta cu niste peisaje de invidiat

Da, stiu, v-am pacalit, asta e poza de sus, de pe munte, nu de jos din vale :p

Anyway, am urcat agale pana la Muntele Rosu, unde tovarasu' Andrei a binevoit sa ne onoreze cu prezenta la o omleta/cafea mica, deh, e grea viata pi munte. Si va rog, nu cereti poze cu "Cabana" Muntele Rosu, ca nu am (prietenii stiu de ce :)))

In schimb va pot arata unde am zacut noi aceste cateva zile, la cabana de turta dulce, cu P+1+M :D

Va rugam ignorati personajele de pe la geamuri, si ei sunt ai nostri :p

Si cum aveam stomacul plin, si eram obositi de atata drum, am hotarat sa ne relaxam un pic


Nu, nu toti!!! S-a relaxat Andrei si pentru noi. Cred si eu, cu asa peisaj, cu asa vreme, la asa loc de cafea, pai cum sa nu stai cu burta la soare??? Nici nu zici ca e sfarsit de decembrie. Bravos natiune!

Nu, noi 3 (Bogdan, Simona si cu mine) ne-am hotarat sa mergem putin pe sus, ca tot e vremea de primavara, cat o mai tine



Si iata ca a tinut. Am urcat pe Gropsoarele, pana sus



pana acolo sus




Dar ne-am oprit din cand in cand, ca sa mai tragem cate o poza, daca se poate chiar foarte nationalista :D (Again, prietenii stiu de ce :D)




Si chiar daca Bogdan ne-a parasit la un moment dat, incepand mai devreme coborarea, noi nu ne-am suparat, am continuat, caci peisajele ce ne asteptau meritau efortul




Am privit lumea de sus


varfurile de la egal la egal amical (inca)



si am avut parte de un apus cum multi isi doresc dar putini au parte



Cu inima un pic stransa, am lasat Muntele cu ale lui carari insorite in grija cerului



si ne-am indreptat pasii spre gura sobei, pe care am alaturat-o unui vin fiert si unor planuri marete pentru ziua urmatoare, ultima din 2007.

Dar nu inainte de o mica tura de emotii din partea coboratorilor care au dat peste pantele inghetate (la aceasta ora) ale Ciucasului. Deh, all good things come with a price, nu-i asa?

Ziua 2 - 31 Decembrie 2007 - Cocotz-Refugiul Salvamont-Cabana Ciucas-Refugiul Salvamont-Revelion

Ziua din urma a anului, trebuia sa ne aduca numai bucurii si numai fericire in suflete, colindatori la usa si o sorcovire ca in povesti... Beeeeeeeeeiiiiiiiiii, Trezireaaaaaaaaaaaaa!!!!

Dar chiar asa a si fost. Ne-am distrat de minune, unii dintre noi i-au colindat pe ceilalti (clipuri cu coloana sonora), vremea ne-a sorcovit de tot, ce ne mai ascundem dupa deget, a fost SUPERB!!! Acum totul depinde cat de extremist esti (cine NU stie ce inseamana asta, sa nu se bage in seama :D).

Povestea mai pe larg

Ne-am dus la cocotz pe o vreme pe care majoritatea nici cainii nu si-i lasa afara din casa. Unii, mai extremisti si mai cu lipici la degete decat altii, la liber; deh, trebuie sa puna cineva coarda, nu?


Si ca sa vezi belea, nazdravana de coarda nu se ajungea, asa ca ... de la capat.

Si ca niste temerari ce ne aflam, ne-am cocotat cu totii (mai putin urmasii Osmanilor :D)

Mai incepatori



sau avansati



in timp ce altii ... well, ne-au tratat de parca nici nu existam



Dar i-am luat la intrebari


si intr-un scurt interviu, acesti 'zmei' ai crestelor, vailor si altor parti componente ale muntilor ne-au decalarat ca nu sunt responsabili pentru reactia UIAA daca afla ce am facut noi pe acolo :D

Si dupa cateva reprize de inghetat la degetele pe staca ce nu platise facura la termoficare, si nici nu isi pusese termopane la padure, am hotarat sa bagam un pic de tura, pe inserat, dar nu orice fel de tura. Cineva, nu stim cine, nu dam nume, a avut ideea geniala, cum ca noi sa facem revelionul, adica Revelionul, noaptea dintre ani, la varful Ciucas. Nici mai mult nici mai putin pe varf.

Asa ca pe la un aproape 19 seara, ne-am tras in poza

ca sa vaza lumea ce frumosi sunt vitejii inainte de...

Si ne-am oprit la fantana, sa ne adapam caii, unii potcoviti, altii nu

Si ne-am continuat plini de speranta drumul pana la fosta Cabana Ciucas. Plini de speranta ca vom desface o sticla de spumos pe varf. Doar ca, dupa cum stiti, speranta moare ultima. Dar si noi cu ea. Caci de indata ce am iesit in platou, situatia s-a limpezit (mai mult decat am fi vrut noi). Adica s-a incetosat. Si s-a vanturat. Si s-a nasolit. Si s-a...

E simplu, nimik nou sub soare (sau pe munte :D). Sus era un vant de iti intra la oase, oricate tzoale Mammut aveai pe tine, oricata experienta si lumina (in suflet) aveai, tot nu vedeai poteca maturata de viscol, nici macar stalpii nu ii vedeai din cauza cetii.

Deci si prin urmare, cei cinci temerari care au plecat cu mare elan de la Refugiu, si-au aflat sfarsitul la Cabana fara geamuri si/sau usi

Nu va lasati pacaliti de figurile noastre aparent calme, in poza nu se aude VANTUL.

Dar mai bine va las pe voi sa judecati in functie de imaginile de avanpremiera ale Revelionului 2008: o spumoasa care ne-a facut spume si nu s-a lasat intimidata nici de piolet, 5 nebuni tovarasi de tura care nici ei nu se lasa doborati de urgiile vremii si vor reveni cat de curand pe munte:

Si ca sa nu mai zica "orasenii" ca 'muntomanii' nu stiu sa se distreze, va spun ca s-a lasat cu parada modei

(Noua moda a iernii, versiunea Ciucas - Polover XXS cu string XtraLat Mammut)

si cu niste amintiri superbe (pentru cine stie sa le guste :D)

(varful e incolo =)))))

Inutil sa va spun ca ajunsi la punctul de plecare din seara aceea, am luat-o de la capat cu petrecutul, doar ca de data asta spumoasele au avut filete, si s-au dat fasaite, mai multa galagie au facut artificiile de la Muntele Rosu.

Ziua 3 - 01 Ianuarie 2008 - relaxare, multa relaxare - plus un pic din Valea Berii care secase :((

Cum deja vremea era ... altfel decat cea din prima zi, ningea si era vant chiar si jos in padure, ne-am gandit ca o noua incercare de a ajunge pe varf se va solda cu un minunat esec, asa ca am hotarat sa o luam usor prin padure. Chiar si asa, victime au fost deja de la cabana, cei trei stalpi de baza ai turei, Andrei, Bogdan si Adi s-au dat raniti la aripioare si au zis ca nu cuteaza sa iasa din sacii de dormit inainte de 12 la pranz, dar tot au mai bagat o tura de catzarare. Asa ca plecati voi daca vreti, luati-va lumea in cap.

Ceea ce am si facut. ne-am luat picioarele in rucsac si am plecat pe acelasi drum ca seara trecuta, constatand cat de dese erau marcajele la lumina naturala

Recordul a fost de 4 marcaje pe 4 copaci la rand, inimaginabil. Am impresia ca ma ratacesc pe aceste poteci daca mai respect mult timp poteca...

Poate ca si pe copacii din fundal ar trebui niste marcaje, sa nu se rataceasca micul nostru prieten

Si daca se rataceste cineva in aceste hatisuri, il trimitem pe vajnicul muntoman sa ii tina calea

Si cum Simona tinea neaparat sa se dea cu sania cu zurgalai, dar nu l-a informat pe Mos Craciun despre aceasta, dorinta i-a fost indeplinita pe sfert:

Incet, incet, ne-am indreptat spre Cheia si apoi in sus spre Muntele Rosu, de unde ziua urmatoare urma se ne luam zborul

Ziua 4 - Revenirea la "civilizatie"

Dupa cum stiti deja, capitolul care imi place cel mai putin, intoarcerea printre minunile lumii moderne. Macar s-a desfasurat fara evenimente 'notabile', a fost rapida si putin dureroasa (eram amortiti din cauza somnului ;)

Am lasat in urma niste peisaje de exceptie, un Revelion care a avut de toate, de la vreme excelenta pana la viscol, de la urcare lenta pe pante cu iarba pana la coborare pe scari sapate in gheata cu pioletul, de la urcat la liber pana la 'cazut' in coarda.

Cine vrea, are si versiunea carpati.org aici

Toate astea alaturi de oameni cu care mi-a facut o adevarata placere sa merg in ture, si cu care sper sa mai impartasesc astfel de momente:
Bogdan - care stie cand sa o lase mai moale, dar nu renunta, un adevarat iubitor al muntilor
Adi - care ii invata pe ceilalti fara ca acestia sa se prinda, care iti da o siguranta venita numai in compania experientei
Andrei - alaturi de care am tras cele mai multe ture prin muntii nostri, am facut buna parte din Bucegi, am ajuns si in Iezer (unde nu a venit pe creasta grrrrrr) si am gustat alaturi de el si un pic din Ciucas, maniacul mioritic de la care mi se trage o buna parte din microbul cu pricina
Simona - pentru care am toata admiratia, a stiut sa treaca peste niste chestii insurmontabile pentru majoritatea, care a mai crescut un pic, si acum nu se mai arunca cu capul inainte.

Va multumesc pentru aceasta superba tura de sfarsit de 2007 si inceput de 2008!

Tragedie :D

Cine poate sa il ajute pe micul nostru prieten??? Veveritzoiuleeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!

LOL