Pentru a doua saptamana la rand, plecarea nu s-a mai facut spre Sectorul 7 Bucuresti (Muntii Bucegi) ci spre nou-descoperitii Iezer-Papusa.
De data asta nu am mai pierdut autocarul de 12 45 de la Autogara Militari, direct spre Campulung de Arges, asa ca am ajuns destul de repede la poarta muntilor.
Aici am avut ocazia sa mai admiram o bucata din eterna si fascinanta Romanie, comentariile sunt de prisos:
Din Campulung, microbuzul de 16 30 ne-a dus pana in capu' satului la Leresti, in minunatul cartier plin de culoare ce strajuieste intrarea pe lungul drum spre cabana Voina.
Participanti: in afara de subsemnatul, norocoasa Ani, care a facut ca acest drum oarecum plictisitor de cam 12 km sa fie scurtat la ... o jumatate de ora; prin mila unor oameni buni, care ne-au saltat si pe noi in masina, mai intai pana la baraj si apoi pana la Voina, am ajuns foarte repede si mai aproape de munte.
Unde mai pui ca imediat dupa Voina ne-am intalnit cu doi baieti de la Salvamont Campulung, care toccmai coborasera de pe Iezer, si cu care ne-am intovarasit pana la Cuca.
Si ca sa fie tacamul complet, pentru cei care cunosc acest drum, va mai spun ca Ani a avut noroc pana la capat, ajungand la Cuca... tot in masina, se plictisise saraca de asteptat in fata cabanei pana am venit si noi, amarastenii.
Toate bune si frumoase, temperaturile acceptabile, in cabana cald, sobele duduiau, petrecerea era in toi, un grup venit in aplicatie, altele cu treaba lor, dar toata lumea cu chef - oare pentru ca se serba plecarea cabanierului?????
A doua zi, io am zis ca is om serios, si ca ma trezesc devreme sa prind cat mai multa lumina pt tura pe Papusa, bla, bla, dar tot pe la 8 am plecat de la cabana, cu gandul de a merge cat se poate de sus, in functie de vreme si de starea zapezii.
Asa ca am plecat de la cabana cu Ani si cu inca o fata curajoasa, Simona, alta norocoasa (prietenii stiu de ce) si am abordat cu curaj panta care duce inspre Saua Gradisteanu. La iesirea din padure, am fost un pic dezamagiti de cum se prezenta vremea
Dar am incercat sa ignoram posibilitatea ca vremea sa se inrautateasca si ne-am continuat ascensiunea pe zapada pe langa stana. Spre surprinderea mea, zapada era mai mica decat pe Iezer, unde saptamana trecuta ma afundam frecvent pana peste genunchi. Si parca nici gheata nu prea era in partea de inceput a urcarii. Doar ca incepea sa devina problematica existenta placilor suprapuse, care faceau ca bucati intregi de zapada sa se desprinda peste placa mai veche.
Si cum vremea nu dadea semne ca se va indrepta, ba din contra, dupa ce am fost ajunsi din urma de baietii de la Salvamont, am hotarat sa coboram pe unde am venit.
Numai bine, pentru ca pe la jumatatea coborarii prin padure, am constatat cu tristete ca ... se inseninase, soarele facandu-ne cu ochiu' printre crengi. Asta e, nu poti sa ai vreme frumoasa chiar in fiecare tura :D
Chiar daca nu a fost o tura cu peripetii (mai putin alunecarile mele deloc artistice prin padure, care s-au soldat cu ruperea pantalonilor in... fund :)), una peste alta, a fost o tura reusita, afland o gramada de chestii despre aceasta zona de la oamenii de pe acolo, si cum am dat si peste baietii de la Salvamont, am profitat la maxim pentru a-i stoarce de informatii pentru tura de saptamana viitoare. Si nici faptul ca nu am ajuns f. f. sus (pe vf. Papusa de exeplu) nu m-a intristat, am avut destule de invatat si in aceasta tura (cine stie cunoaste).
Mai cu "peripetii" a fost intoarcerea spre Bucuresti, caci ninsoarea isi facea de cap pe tot drumul intre Campulng si minunata capitala, parazapezile fiind utile si la sosirea in oras.
Iata si pozele din tura:
 |
| 15-16 Decembrie 2007 - Iezer |
Voi reveni cu ceva imagini mai interesante din tura din we trecut, cand vremea chiar a tinut cu mine.
No comments:
Post a Comment