O zi ca oricare alta...
Nu chiar!
Cand la 6 dimineata vezi rasaritul peste Dent de Crolles stand tolanit in cort la o cana de ceai cald... parca nu este o zi ca oricare alta.
Este o zi pe care merita sa o incepi cu o 'ascensiune' spre Chamechaude. Dar nu pe ruta clasica, ce duce din Cole de Porte, ci pe fata estica, pe care nu mai este fir de zapada.
Asa ca la 7 de dimineata deja ma indreptam spre Brèche Arnaud (in partea din stanga in poza). Pe ce traseu? Pe care apuci, nu este marcat, dar nici nu este nevoie. Diferenta de nivel de 300-400 de metri se face destul de usor, toata panta este acoperita cu iarba terasata. Daca bagajul nu este greu (si clar ca nu am luat cortul si nici restul), este chiar perfect pentru o plimbare de dimineata.
In partea superioara incepe sa fie nevoie de un piolet, dar nu este indispensabil. Cu un pic de atentie la niste traversari mai expuse, se ajunge rapid la hornul care da direct in creasta superioara. Peisajul este de-a dreptul... nu am cuvinte. Peretii laterali sunt... va las pe voi sa ziceti cum sunt:
Cam asa se vede lumea de la intrarea in horn: in planul apropiat le Sappey en Chartreuse si in planul indepartat Grenoble; creasta care se vede in fata este Mont St. Eynard si in dreapta, ca un mic pinten, Mont Jalla.
Cortul meu era undeva jos, acolo
Numai ca lipsa de zapada vazuta de jos, nu se potrivea cu ce am gasit aici :(
Cand la 6 dimineata vezi rasaritul peste Dent de Crolles stand tolanit in cort la o cana de ceai cald... parca nu este o zi ca oricare alta.
Este o zi pe care merita sa o incepi cu o 'ascensiune' spre Chamechaude. Dar nu pe ruta clasica, ce duce din Cole de Porte, ci pe fata estica, pe care nu mai este fir de zapada.
Asa ca la 7 de dimineata deja ma indreptam spre Brèche Arnaud (in partea din stanga in poza). Pe ce traseu? Pe care apuci, nu este marcat, dar nici nu este nevoie. Diferenta de nivel de 300-400 de metri se face destul de usor, toata panta este acoperita cu iarba terasata. Daca bagajul nu este greu (si clar ca nu am luat cortul si nici restul), este chiar perfect pentru o plimbare de dimineata.
In partea superioara incepe sa fie nevoie de un piolet, dar nu este indispensabil. Cu un pic de atentie la niste traversari mai expuse, se ajunge rapid la hornul care da direct in creasta superioara. Peisajul este de-a dreptul... nu am cuvinte. Peretii laterali sunt... va las pe voi sa ziceti cum sunt:
Cam asa se vede lumea de la intrarea in horn: in planul apropiat le Sappey en Chartreuse si in planul indepartat Grenoble; creasta care se vede in fata este Mont St. Eynard si in dreapta, ca un mic pinten, Mont Jalla.
Cortul meu era undeva jos, acolo
Numai ca lipsa de zapada vazuta de jos, nu se potrivea cu ce am gasit aici :(
Intors la cort, am mai aruncat inca o privire spre Belledonne
si in jur de ora 10 am luat-o incet la vale. Doar ca de data asta, socoteala de acasa (din cort) nu s-a mai potrivit cu cea din teren. Pe harta era indicat un pasaj dificil, o trecere mai expusa, pe care am abordat-o cu destul de multa grija (reorganizasem deja bagajele, asa ca am trecut mai intai cu sacul mic, apoi cu cel mare, si apoi cu cortul, care acum era peste sacul mare :D)
Toate bune si frumoase, surpriza mare a fost cand am trecut pe partea din Chamechaude care nu era vizibila dinspre Mont St Eynard, si anume cea orientata spre NE... Stupoare! Traversarile expuse se repetau de parca eram intr-un film horror, era cald dar cu ceva nori, zapada nu era deloc inghetata, ci alunecoasa, bucatile de panta inclinata unde se amestecau pietre, noroi, copaci si zapada erau la ele acasa. Asa de multa zapada, incat a fost nevoie de parazapezi. Putini turisti in zona asta, un singur grup de pensionari cu un ghid din zona, care plecasera sa se catere pe Chamechaude, pe un traseu pe care si eu am nimerit din intamplare. Aproape imposibil cu bagajul meu, dar care merita facut alta data, intr-o tura scurta.
Revenind la oile mele, adica traversarile de care nu mai scapam, dupa o perioada de urcus, a urmat coborarea, bucata chiar mai nenorocita decat ce vazusem pana atunci
Nu, poza asta NU este inclinata, asa era panta. Tura asta incepea sa semene din ce in ce mai mult cu o tura de iarna. Dar ma indreptam spre padure, coboram. Cu speranta ca odata ajuns mai jos, va disparea si zapada. De unde! Zapada a tinut pana pe la 1200-1300 de metri, parca numai ca sa ma enerveze. Si urmele tot dispareau si padurea parca era mai "ciotoasa", mai inaccesibila.
Cei 7 km (dupa calculele mele) care sunt pana in Cherlieu, mi-au mancat cam 4,5 ore, timp in care am decis ca este nevoie de restructurari drastice la nivel de bagaje. Este extrem de obositor sa verifici fiecare pas (mai ales pe zapada umeda) cand nu iti vezi picioarele.
Dar am scos-o la capat, si am dibuit drumul prin satucele din vale, pentru a trece pe partea cu Dent de Crolles. Niste satuce extrem de cochete, cu case foarte ingrijite, cu gradini ingrijite, totul jos palaria. Si nu mai vorbesc despre indicatoarele prezente la tot pasul. Ca sa te ratacesti, daca ai harta, trebuie sa o faci intentionat.
De aici a urmat o urcare lejera spre Pravouta, trecand prin Forêt de L'Ocèpé, un traseu linistit de dupa-amiaza, care a compensat de minune stresul coborarii de pe Chamechaude. Urcare care mi-a oferit si o viziune mai clara asupra celor intamplate in dimineata respectiva:
Daca stiam cum se prezinta aceasta fata a Chamechaudei, nu stiu daca mai apucam acest drum putin umblat.
Dat fiind faptul ca la Habert de Chamechaude apa este aproape un lux, izvorul din apropiere fiind extrem de firav, planul era ca in seara aceasta sa ma opresc langa o sursa de apa ceva mai consistenta. Si am ales fantana de la poalele Dent de Crolles, de langa Col des Ayes. Numai ca pentru a ajunge acolo, trebuie sa treci Pravouta, fie pe sus, peste varf, fie ocolind; oboseala acumulata, faptul ca si aceasta fata are orientare N-NE (deci zapada este inca la ea acasa), o padure extrem de creepy, ca cele din poveste, cand Ileana Cosanzeana arunca peria in calea zmeului, no comment. Au fost momente cand am lasat bagajul si am plecat in cautarea potecii, care parca intrase in pamant. Ca de altfel si urmele dupa care ma ghidam. Si asa am dat peste o alta panta abrupta, acoperita cu iarba, zapada si pietre, care la ora respectiva parea extrem de inabordabila. Pravouta s-a lasat usor cucerita, dar nu se mai vroia parasita.
Dar totul e bine cand se termina cu bine. Ajuns la Col des Ayes, am gasit super loc de cort, la 5 minute de fantana, mi-am exersat indemanarea in montarea cortului (reducem timpii, suntem pe drumul cel bun :D) si dupa o cina copioasa, la care am infulecat o ditamai portia de piure, am adormit cu speranta ca nu va ploua, pentru a putea pleca devreme.
Concluzii Ziua 2
Plecare de la Habert de Chartreuse la 10:00, sosire la Col des Ayes la 19:10; durata - 10:25 ("plimbarea" de dimineata inclusa)
Altitudine plecare 1580 m, altitudine sosire 1538 m
Denivelare + 1415 m, denivelare - 1538 m
Distanta parcursa 18,6 km
Dificultate - Chamechaude:
- portiunea de urcat pe iarba, lejera la aplicarea tacticii pauzele lungi si dese :D
- in partea superioara catarare lejera, recomadabil bocanci buni
- pioletul nu este indispensabil, dar recomadat
- pentru portiunea finala, obligatoriu bocanci de catarare/alpinism, zapada fiind inghetata; cam riscanta abordarea fara asigurare (vezi lungimea si inclinarea pantei)
Dificultate - Chamechaude-Dent de Crolles:
- echipement: bocanci buni, care sa nu ia apa (ca ai mei), parazapezi, bete, bat/piolet (prefer bat/piolet pe portiunile de genul acesta)
- atentie multa, traversari expuse si foarte expuse si lungi; atentie la bagaj, sa fie echilibrat
- simt al orientarii, poteca nu este tocmai bine marcata, de multe ori marcajul se pierde sub zapada, urmele existente nu sunt intotdeauna fiabile; rascrucile nu sunt bine indicate in aceasta zona, exista poteci care nu sunt bine marcate pe harta
No comments:
Post a Comment