7 Laux - 27-29 Iunie 2008

Si 1, si 2, si 3...

Iata a 3-a saptamana la rand cand vremea ne-a suras. Si era chiar pacat sa nu profitam.
Cand ne-am dus pe Lances de Malissard, faceam deja planurile pentru WE ce urma, deh, aveam vedere super clara spre 7 Laux, in nordul Belledonne.

Asa ca ne-am documentat, am urmarit vremea, si am pus-o la cale cum se cuvine. Nu de alta, dar ne-am strans vreo 9 (baieti si fete) pentru tura asta. Si am mobilizat o intreaga logistica, avand in vedere faptul ca unii plecau de la Bourg en Bresse, altii de la Lyon si altii de la Grenoble :D

Ne-am strans, incet, incet, si am luat-o catinel (cat de catinel se poate cu Ratonu si cu Sorin la volan ;) spre Fond de France (le Pleynet).
De aici, pe inserat (da de unde, era noapte deja), am luat-o pe urmele Oliviei si ale lui Manu, care ne devansasra un pic. Dar i-am ajuns noi din urma ;)

Am campat langa Chalet du Pra, pe la 1 657 m unde soarele si-a facut aparitia chiar peste culmea pe care urma sa o traversam noi



Am avut parte de o vreme superba, era super cald, dar am gasit noi metode pentru a ne racori; de exemplu, am tinut mortis (noi si cu alti cativa zeci de turisti) sa trecem paraul 'inot' ;)



Ne-am udat bine la picioruse, dar ne-am si racorit ;), dupa care ne-am cocotzat pe niste bolovani,



Ca sa ascultam un mic concert

Este incredibil ce rezonanta poate sa aiba valea pe care am urcat noi: il auzeam pe nenea de la o distanta destul de mare, si nu intelegeam de unde se aude, caci el era deasupra noastra. Si cand a trecut pe langa noi, nu stiam la ce ii foloseste enormitatea de bagaj pe care o avea... Ne-am prins noi ca nu erau scule de pescuit, dar chiar la asa scula nu ne asteptam :D

Si incet, incet, am ajuns la cele 7 lacuri, care 'este' 14; si apoi o parte dintre noi, am continuat spre taramuri mai inalte



Idee care s-a dovedit a nu fi tocmai cea mai buna. Dar capitolul asta nu o sa il detaliez (prietenii stiu de ce). Sa spunem doar ca am avut multe invataminte de tras din cele ce s-au intamplat in ziua respectiva.

Duminica a fost zi de relaxare si de bronzat, de plimbat si de admirat



Dar atunci cand urci, trebuie sa mai si cobori :D
Din pacate.

Si ca sa fie tortul complet, mama natura ne-a oferit o racorire gratuita, o ploicica mica, de se umflase rucsacul pe spatele meu de atata ploaie; dar se putea si mai rau, recunosc. Si cum la coborare cam fugeam de ploaie, nimeni nu a facut poze :D (ca sa vezi!!!)

O tura lunga, destul de obositoare, cu peripetii, dar mai ales cu multe invataminte.
Si cu peisaje superbe...




P.S. Multumiri (intarziate) pentru folosirea fara autorizatie a unor poze de la Vasile si de la Adriana :D