Neron - 14 Iunie 2008

Luna mai - zapada. Vine luna iunie. Unde sa mergi la munte? Dupa toate ploile care ne-au stricat de fiecare data planurile de WE, ne-am hotarat sa incepem usurel, sa nu ne ducem prea sus, ca nu avem chef sa incepem sezonul 2008 cu zapada in bocanci.

Asa ca am ales Neronul, muntele care strajuieste Grenoble si care de jos pare complet inaccesibil. Ceea ce nu este complet neadevarat. Dupa marele incendiu care l-a parjolit prin 2002 parca, traseele de pe Neron sunt interzise publicului, sa se lase timp vegtatiei sa se refaca sau alte povesti de genul acesta.

Si chiar daca intrarea in "traseu" este mai putin decat evidenta, vezi 'dibuita', ne-am incumetat sa il abordam cu un optimism debordant.

Norocul nostru, pentru ca hatisurile pe care trebuie sa le infrunti pentru a urca sunt mai mult decat salbatice. Gasesti aici toate natiile de plante cu tepi care se agata de tine, de hainele tale, de rucsac, de piele, de bocanci; si la toate astea mai pui si toata vegetatia distrusa in urma incendiului, acum uscata dar inca in picioare, la fel de enervanta pentru drumeti, care desi nu prezinta tepi, este cel putin la fel de incomoda la deplasare.



Si intr-adevar, interzicerea traseelor pentru turisti a ajutat la revitalizarea vegetatiei; asa de mult, incat de cele mai multe ori nici nu mai gasesti marcajele, dar nici poteca. Si in plus, un foarte prost obicei pe acest masiv: toate potecile (aproape) sunt marcate cu acelasi semn.

Anyway, ne-am descurcat cu toate cele vegetatii care jucau rolul de bariera in calea noastra, si am reusit sa "iesim" din padure. Am pus ghilimele, pentru ca datorita altitudinii reduse (1298 m), vegetatia este prezenta pe toata creasta. Insa plecarea de la altitudinea Grenoble (200-400 m) face ca diferenta de nivel sa fie suficient de importanta.

Am admirat peisajul,


si chiar daca nu am ajuns sa facem toata creasta dupa cum ne propuseseram, a fost o iesire care a meritat efortul.

In plus, Neronul va ramane ca o destinatie de "backup" pentru saptamanile ce vor urma, in cazul in care timpul nu va permite chestii mai lungi, dar vremea va fi favorabila (expunere maxima in caz de furtuna - vezi marele incendiu care a inceput din cauza de traznet).

Coborarea a fost si mai cu poveste decat urcarea, tot datorita vegetatiei; ne-am chinuit noi un pic, dar pana la urma i-am dat de cap si am reusit (pe cai ceva mai ocolite) sa coboram la "civilizatie".

Dupa care am sunat la hot-line si am comandat o inghetata. Multumim din suflet celui caruia i s-a facut mila de sufletelele noastre si ne-a asteptat cu bratele deschise si cu inghetata in pahar ;)